Inregistrare Login
 
 
   
 
 
 
Ghidul gradinarului

O gradina de zarzavat pentru fiecare

 

 

 Debutati in arta culturii legumelor, nu aveti nici un loc in gradina dumneavoastra sau pur si simplu nu aveti timp pentru aceasta. In ciuda acestor inconveniente, cu cativa zeci de m2, aplicand niste principii elementare si alegand legume usor de cultivat, puteti sa aveti o gradina de legume si sa dispuneti pe timpul sezonului de salate proaspete, de rosii suculente… 

 

Amenajarea gradinii de legume

Alegerea unei zone insorite, un teren de preferinta plat (dar cu o inclinare care sa permita cea mai buna scurgere a apei), aproape de casa ; aceasta va usura supravegherea atat a culturii cat si a recoltei. Trebuie evitata imediata apropiere a arborilor care umbresc si ale caror radacini pot impiedica cresterea legumelor. Pamantul trebuie sa fie fertilizat in adancime, dar acest lucru poate fi ameliorat aducandu-i toamna imbunatatiri si fertilizantii necesari. Pentru aceasta vedeti capitolul « ameliorati-va solul » din Abecedarul Gradinarului. Existenta unui punct de apa in apropiere va va usura udarea culturii.

 

Sfat Amia:

Intr-o mica gradina de legume, evitati formarea aleelor inguste, gazonul fiind rezervat aleelor largi (unde poate patrunde masina de tuns).

 

 

Alegeti un colt aproape de casa pentru plantele aromatice...

Alternarea culturiilor...

 

Acest principiu esential are ca scop evitarea aprofundarii solului cu paraziti si boli ale plantelor. Aceasta consta in cultivarea in acelasi loc mai multi ani la rand  a zarzavaturilor apartinand aceleiasi familii de legume avand deci aceleasi nevoi de minerale sau aceeasi sensibilitate la agentii patogeni.

Putem impartii legumele in mai multe familii :

- legumele cu frunze, ca de exemplu salata verde, varza, spanacul care imbogatesc solul cu azot.

  

- legume radacinoase, ca de exemplu morcovul, ridichea ale caror radacini permit o explorare in profunzime a solului si permit deci un repause al solului la suprafata.

-leguminoasele (fasolea, bob,…..) care au particularitatea de a fixa in sol azotul atmosferic, si deci de a imbogati solul cu azot. In planul alternarii  culturilor, aceste leguminoase vor putea urma plantelor care consuma azotul din sol pentru a compensa deficitul produs de acestea.

- legumele bulboase (ceapa…..) nu au pretentii deosebite.

 

- legumele cu fructe (rosia, vinetele…care extrag in mod special fosfatul din sol) ; rosiile constituie o exceptie de la principiul de alternare a culturii, ele putand fi cultivate in acelesi loc mai multi ani la rand.

 Sfat Amia:

In practica, veti imparti legumele in diferite zone astfel incat sa respectati principiul alternarii culturilor. Acest tip de planificare se deruleaza pe parcursul mai multor ani ; recomandam sa se noteze planul de alternare intr-un carnet. Durata alternarii, adica aceea in care planta va fi cultivata in acelasi loc este de 3 la 5 ani.

 

Invatati sa plantati... arbusti si arbori

Sfaturi Amia:

   

Protejati radacinile de deshidratare si nu ezitati sa le asezati provizoriu in pamant, daca trebuie sa asteptati cateva zile inainte de plantare.

Evitati plantarea lor pe timp de ger. Daca plantele vegetale au fost supuse actiunii gerului , nu le atingeti atata timp cat temperatura ramane sub 0°. Acoperiti-le cu rogojina, saci de rafie, etc apoi lasati-le sa se dezghete singure.

Nu puneti niciodata radacinile in contact direct cu ingrasamantul natural, compostul sau ingrasamantul chimic. Pentru fertilizare, se va prefera utilizarea unui ingrasamant natural tip mranita sau a unui compost deshidratat, care nu ataca radacinile cu ciuperci parazite.Pentru acelasi motiv,eliminati cu grija toate ramasitele vegetale (radacinile, butucii, etc.) intalnite in timp ce sapati groapa de plantare, si care provoaca putrezirea radacinilor. Este recomandat sa adaugati la plantare, un ingrasamant mineral „ de fond „  pe baza de fosfor si potasiu).

Adaugarea de turba blonda sau/si pamant de frunze, impreuna cu pamantul de la suprafata pus in contact cu radacinile accelereaza dezvoltarea radicelelor.

 

Arbori, arbusti livrati cu radacini goale (livrati fara pamant)

 

 

 Acestea sunt vegetale cu frunze caduce a caror perioada de incetare a vegetatiei, de la caderea frunzelor pana la reluarea vegetatiei, este favorabila pentru plantarea in „radacini goale”. Aceasta metoda se aplica de asemenea la vegetalele persistente, in cazul in care sunt plantate foarte tinere.

Intr-un sol sanatos, o plantare timpurie este indicata pentru ca vegetalele incep sa se inradacineze pe timpul iernii. In teren umed, este indicat sa se astepte lunile februarie – martie pentru plantare. Cateva specii se implanteaza de asemenea mai bine primavara : Mesteacan, Magnolia, Plop, Tei, Maces, Hibiscus, et le Tamaris.

 

 

Groapa de plantare

   

Luati in calcul cel putin 40 - 50 cm diametru si adancime pentru  un arbust, 70- 80 cm diametru si 60-70 cm adancime pentru un arbore.

Separati pamantul de la suprafata de cel din adancime.

   

Sapati in interiorul gropii si introduceti ingrasamant natural, compost sau ingrasamant mineral de fond.

Acoperiti apoi cu 10-15 cm din pamantul de la suprafata pentru ca radacinile sa nu intre in contact cu ingrasamantul.

 


 Pregatirea puietilor

 

   

Eliminati cu secera partile deteriorate ale radacinilor, si scurtati ramurile laterale taind deasupra primului mugur, din exteriorul tufei. Aceasta taiere, al carui scop este de a reduce a evaporarii prin frunzis atat timp cat radacinile nu isi joaca inca rolul, trebuie totusi adaptata in functie de specie :

   

- Nu taiati : mestecan, stejar, fag, Castani, Tulipier, Liquidambar

- Taiati putin : doar pentru a le echilibra »varful » : peri si meri

- Taiati scurt, 5 cm din lungime, toate ramificatile secundare pentru arborii fructiferi «cu sambure » (piersicii, prunii, caisii)

- Taiati foarte scurt, suprimand doua treimi din lungimea ramificatiei, toti arborii decorativi cu frunze caduce si ramurile trandafirilor numai deasupra celui de al doilea sau al treilea ochi (mugur).

 

 
   

 Introduceti radacinile intr-o zeama foarte groasa compusa  din pamant amestecat cu apa si daca se poate adaugati putin mranita sau hormoni de crestere. Puteti de asemenea gasi un preparat special in comert.

 

 

 

Plantarea la loc definitiv

   

Introduceti puietul, evitand ingroparea punctului de altoire (daca acesta se afla aproape de sol), si completati cu pamant de la suprafata, tasand treptat.

Amenajati o « chiuveta » de udare, si udati abundent : 4 - 5 l pentru un trandafir, 20-30 l. pentru un puiet. Acest aport de apa are scopul de a indesa pamantul profund in jurul radacinilor.

Apoi udati in mod regulat in timpul primului an de vegetatie, din martie pana in septembrie, in medie la 15 zile. Aportul de apa trebuie sa fie suficient pentru a umezi pamantul pana la nivelul radacinilor.

Daca puteti acoperiti solul cu rogojina (paie, deseuri din tunderea gazonului, scoarta maruntita, turba, etc) pe o grosime de 2-3 cm.

In cazul in care este nevoie de un arac, pentru puieti, infigeti-i in interiorul gropii, inainte de a o umple ; nu legati strans puietii decat dupa tasarea naturala a pamantului.

 

 

 

Arbori, arbusti si conifere livrate cu balot de pamant si in ghivece

 

 

 

Coniferele si arbustii cu frunzis persistent, ca si arborii mari cu frunze caduce, sunt in general livrati cu balot, datorita carora radacinile beneficiaza de un volum mai mare de pamant( ca acel pe care il avea in pepiniera), ceea ce faciliteaza repornirea in vegetatie (cu conditia de a pastra volumul balotului). Cele mai bune perioade pentru acest tip de plantare sunt 15 septembrie pana la sfarsitul lui octombrie si martie pana la sfarsitul lui aprilie.

Balotul  poate fi continut intr-un vas de teracota, o rogojina de paie sau de plastic, un cos sau intr-un bac de lemn pentru exemplare voluminoase.

Pentru puietii cultivati in recipiente din material plastic numite „containere” sunt supuse la schimbarea ghivecelor succcesiva de la varsta frageda si treptat odata cu cresterea lor. Ei pot fi transplantati pana la o arsta inaintata, nu conteaza in ce perioada a anului, chiar si cand sunt infloriti. Replantarea lor este asigurata cu conditia ca udarea lor sa fie abundenta.

 

 

 

Pregatirea puietilor

   

Nici o taiere nu este in principiu necesara la arborii si arbustii cu frunze persistente si nici la conifere.

In schimb, inmuiarea balotului este indispensabila daca acesta este uscat.Pentru un balot voluminos, udati-i superficial, cate putin dar pana cand se obtine o buna umezeala.

Retrageti eventual plasa sau rogojina care ar putea acoperi balotul, dar fara a o distruge. 

 

 

Plantarea la loc definitiv

   

Introduceti puietii si umpleti cu pamant de suprafata, indesand treptat. Amenajati o « chiuveta » de udare, si udati abundent pentru a indesa perfect pamantul in jurul balotului.

Apoi udati in mod regulat in timpul primului an de vegetatie, din martie pana in septembrie, in medie la 15 zile. Aportul de apa trebuie sa fie suficient pentru a umezi pamantul pana la nivelul radacinilor.


Protectia impotriva vantului

   

Legati exemplare mari cu 3 sarme fixate de o parte la doua treimi din inaltimea trunchiului si de cealalta parte, la 3 tarusi infipti in pamantul din jurul arborelui.

Araciti micile exemplare cu ajutorul unui tarus infipt in afara balotului in partea opusa  directiei vantului dominanta.

In aceasta fel, nu veti risca deteriorarea sistemului radicular infigand aracul.

 

 

 

Invatati sa semanati....

 

 

Nascuta din fecundarea ovulului, organ reproductiv femel al vegetalelor, samanta este mijlocul de raspandire (propagare) natural al plantelor.

Ea contine un embrion capabil de a forma radacina, tulpina, frunzele si toate partile unei plante asemanatoare celei care a produs-o, cat si rezervele nutritive necesare acestei evolutii. Totusi evolutia ramane latenta atat timp cat samanta este pastrata fara apa.

Semanatul consta in depunerea samantei in pamant asigurandu-i umiditatea potrivita si temperatura suficienta pentru a declansa germinatia, primul stadiu de formare al noii plante care o va procrea.

Cu cat semintele sunt mai fine cu atat ele trebuie sa fie infipte mai putin in pamant.

Practic e suficient ca ele sa fie acoperite cu pamant 2-3 ori grosimea lor sau doar cativa milimetri pentru cele mai fine. In acest ultim caz este de preferat sa le acoperiti cu pamant cernut, nisip sau turba decat cu pamant deoarece exista riscul sa impiedice incoltirea formand o crusta dura.

Apoi udati in mod regulat pentru a declansa germinatia. Udarea trebuie sa fie facuta  in ploaie fina  cu ajutorul unei stropitoare adaptata sau cu o instalatie profesionala de micro-aspersiune de joasa presiune, eventual programata de programator de udare.

 

Conditii pentru a reusi semanatul :

- o buna umiditate : mediul de crestere trebuie sa fie constant umed la atingere.Evitati o umidiatate excesiva care sufoca semintele, sau le expune parazitilor subterani.

- o buna temperatura : ea difera in functie de specie.Cele originare din zone cu clima temperata se multumesc cu temperaturi de 6-8° (Morcov, Varza, Salata, Albastrea, Delphinum, etc) , pe cand specile din regiunile tropicale au nevoie de cel putin 12-15° si adesea mai mult (fasolea, rosia, begonia, petunia).

Semanatul de primavara direct in pamant nu trebuie facut decat intr-un sol bine incalzit. O samanta care ramane latenta lipsita de caldura poate muri si, daca ea incepe sa germineze, ea nu poate fi decat o planta plapanda.

 

Semanatul in rasadnite

 

Se utilizeaza pentru specile delicate, cu seminte fine si in special pentru toate semanaturile in pepiniera de efectuat  la cald.  Se face in recipiente al caror fund este gaurit pentru a permite evacuarea apei in exces. Bacurile deja folosite vor fi spalate pentru eliminarea germenilor de boli.

 

Realizarea semanatului

 

Prevedeti un « strat drenant » (pietris sau cioburi de olarie) si presarati 1-2 cm de pamant putin descompus. Umpleti apoi cu un amestec de pamant umed si tasati cu o scandurica ; nivelul trebuie sa fie la 1,5 cm sub margine. Adaugati din nou un strat de 5 mm de pamant fin care va constitui patul semintelor.Tasati usor din nou pentru a nivela perfect suprafata.

Semanati prin imprastiere, intr-un mod cat mai regulat posibil, utilizand un saculet sau un carton subtire pliat in doua in loc de semanatoare. Puteti, de asemenea, daca semintele sunt suficient de mari, sa semanati in brazda de 3-5 mm adancime la intervale de 2 cm trasate in pamant cu ajutorul varfului unei baghete.

Acoperiti din nou cu putin pamant fin semintele cu un strat echivalent cu dublul grosimea lor si tasati pentru ultima oara.

Udati rasadnita pana la doua treimi din inaltimea sa intr-o chiuveta timp de cateva zeci de minute, timp necesar pentru ca pamantul sa se imbibe prin capilaritate.

Acoperiti apoi cu un geam care va fi intors in fiecare zi pentru a elimina stropii de apa care rezulta din urma condensului..

Udati putin in ploaie fina pana la germinatie, doar daca suprafata se usuca, utilizand o stropitoare adaptata sau un pulverizator.

Indata ce cresterea se manifesta direct, incepeti sa aerisiti si sa puneti rasadnitele la lumina pentru a evita ofilirea, dar nu le expuneti totusi in plin soare care ar putea provoca arsuri.

Daca rasadnitele sunt in casa, dispuneti semanaturile cat mai aproape de fereastra si intoarceti-le in fiecare zi un semi-tur pentru a compensa efectul de iluminare lateral care tinde sa atraga plantuta spre lumina zilei.

Cand cresterea este completa, scoateti definitiv placa de sticla si udati zilnic in functie de nevoi.

 

Repicarea in rasadnita

 

Ca si rarirea, repicarea permite sa li se dea plantelor prea dese spatiul vital necesar fiecareia. Aceasta consta in a le transplanta la distanta convenabila dupa ce le ati scos cu precautie.

Va fi realizata cand plantutele sunt in stadiul cu 2 frunze, plantele sufera mai putin aceasta operatie cu cat ele sunt mai tinere.

Pentru a nu le vatama prindeti-le intre doua varfuri ale unei furci mici (taiata intr-o lamela de lemn) sau intr-un mod delicat cu mana. Un mini plantator in forma de creion va servi la rascolirea pamantului pentru a degaja radacinile lor si a face o noua groapa care le va primi pe acestea.

Pregatiti rasadnita ca pentru semanat dar utilizand un amestec de pamant mai nutritiv, de exemplu :1/2 pamant de frunze,1/4 pamant de gradina, 1/4 turba sau inca un compost.

Repicati tinerele plante in grupari la spatii de 2-3 cm, dar eliminati-le pe cel ofilite, diforme dintr-un motiv sau altul, sau al caror mugur este atrofiat.Cele mai bune sunt cele care sunt scurte si indesate chiar daca acestea sunt cele mai mici.

Dupa repicare, udati pentru a intari pamantul in jurul radacinilor. Pe o perioada de cateva zile , inchideti rasadnitele si umbriti-le in scopul reducerii transpiratiei prin frunze.

 

De indata ce plantele sunt pe punctul de a se deranja una pe alta, puteti sa le repicati a doua oara in pepiniera, la 6-8 cm distanta, chiar direct in solul pepinierei, sau sa le puneti individual in ghivece.Daca sunt suficient de puternice, ele vor fi plantate intr-un amplasament definitiv.

 

 

Semanatul in camp

 

Diferitele metode de semanat sunt prezentate in paragraful care urmeaza. In toate cazurile, odata semantul efectuat acoperiti semintele cu pamant cu ajutorul unei greble si tasati cu dosul ei.

 

Semanatul la loc definitiv sau in pepiniera

 

Semanatul la loc definitiv este utilizat pentru specile rustice si pentru cele care nu suporta transplantarea  ( morcovul si alte »legume radacinoase », flori cataratoare, etc). Semanatul este efectuat in amplasament unde planta urmeaza toata vegetatia.

Semanatul in pepiniera este realizat intr-un amplasamaent temporar, in aer liber sau sub adapost( incalzit sau nu), si va fi urmat de o transplantare a plantelor suficient dezvoltate.

 

Semanatul prin imprastiere

 

Semanatul prin imprastiere consta in repartizarea semintelor pe sol fara o ordine particulara, dar intr-un mod cat mai regulat posibil. Aparent simplu, semanatul prin imprastiere cere totusi un minim de experienta pentru a fi complet reusit.

In afara de cazul particular al gazonului, nu va recomandam aceasta metoda pentru culturile de camp pentru ca, daca semanatul este prea dens, plantele se vor deranja repede una pe alta si ingrijirile (rarirea. Ierbicidarea) sunt dificil de efectuat. El determina de asemenea o risipa inutila de seminte.

 

 

Semanatul in linie (brazda)

 

Consta in depunerea semintelor in mici brazde proportionale cu marimea semintelor. Brazdele sapate cu varful unei sapaligi sau extremitatea unei cozi. Semanatul imprastiat pe rand larg destinat legumelor radacinoase sau bulbilor (sfecla, morcov, nap, ceapa, ridichii, etc,) este practicat pe o brazda cu fund plat de 8-10 cm latime si 2-3 cm adancime si pe acre sunt repartizate semintele.

 

 

Semanatul in cuiburi

 

Se refera la specile cu dezvoltare mare care necesita spatii importante : mazare si fasole, pepene, castravete, flori cataratoare sau de talie inalta.

In acest mod de semanare, semintele sunt depuse in gropi de adancime mica numite 

cuib, aliniate la intervale regulate.

Deschizand cuiburile, este avantajos sa se traga pamantul pe partea de nord a gropii : semintele se gasesc astfel orientate spre sud si expunerea privilegiata poate anticipa cresterea cu mai multe zile.

 

 

Rarirea

 

Semanatul facut in loc definitiv este aproape intotdeauna prea des ceea ce permite o proasta crestere si dezvoltarea parazitilor.De indata ce cresterea semanatului in brazda este asigurata, smulgeti toate plantele in exces in asa fel incat cele care raman sa fie correct spatiate pe fiecare rand.

Pentru semanaturile in cuiburi (cu exceptia mazarii, fasolei, florilor cataratoare cultivate in tufe de mai multe plante), rariti de doua ori ca masura de precautie: eliminati in primul rand jumatate din plantele obtinute, apoi, 8 zile mai tarziu, efectuati selectia finala pastrand plantele cele mai frumoase din fiecare grupa.

In scopul minimizarii consecintelor care apar prin smulgerea plantelor vecine, udati cateva ore inainte de operatiune. Rariti atunci cand solul este bine uscat, de preferinta seara sau pe timp noros, niciodata in plin soare.

Udati apoi din belsug pentru a intari pamantul in jurul radacinilor.

 

 

Cresterea in ghivece

 

Cresterea in ghiveci a plantelor obtinute prin insamantare prezinta principalul avantaj de a a avea fiecare musuroi individual : el va putea fi ulterior plantat cu toate radacinile sale fara a suferi un soc sau oprirea temporara a vegetatiei care determina smulgerea si adaptarea la un nou mediu.

Ghivecele ofera de asemenea singurul mod de semanare in pepiniera, mai degraba decat la loc definitiv, pentru specile care nu tolereaza repicarea : Pepenele, castravetele, majoritatea florilor cataratoare, de ex. Esoltia, Portulaca, Mac, etc. Semintele lor sunt semanate cate 3-6 pe ghiveci si plantele sunt rarite sau nu, ca si la semanatul in cuiburi.

 

 

Alegerea ghivecelor si  punerea in ghiveci

 

Folositi de exemplu ghivecele din plastic dar nu intarziati prea mult plantarea, altfel radacinile se lovesc de peretele recipientului si o acopera formand o bariera densa si deasa prin care se transmit apoi foarte greu radicelele necesare pentru repicare.Planta se intareste si este supusa lincetarii vegetatiei care poate fi prejudiciabila.

Ghivecele de turba presata elimina acest incovenient: inmuiata de apa, suprafata lor interioara se lasa patrunsa de radacinile care continua sa creasca spre exterior dupa plantare. Planta este pusa astfel la loc definitiv (care se descompune apoi in sol) fara a frana cresterea.

Notati totusi doua precautii particulare:

- Udati in mod regulat deoarece, odata uscata, materia lor ar deveni impenetrabila pentru radacini.

- Inainte de a le pune pe sol sau pe tabla in sere, intindeti un film de plastic care impiedica radacinile de la baza sa se inradacineze in pamant.

Plantele tinere pot fi puse in ghivece, fie imediat dupa semanat daca acestea sunt suficient de puternice si cu crestere rapida (Tomate, craite), fie dupa prima repicare in rasadnita in caz contrar.

 

Insamantarea arborilor

 

Anumite seminte de  plante lemnoase se pastreaza bine la uscat : coniferele sau rasinoasele (cu exceptia cedrului si brazilor), plantele care apartin familiei de leguminoase

(salcam, Arbre de Judée, Cytise, Févier, etc) ca si cateva specii ca mestecan, catalpa, Paulownia, etc

Dar multe seminte isi pierd foarte repede capacitatea de germinatie ; este cazul semintelor grele (castane, nuci, ghinde) si a multor seminte usoare mici si deseori inaripate (frasin, carpen, artar, cedru, brad) si a celor cu sambure (par, mar). Celelalte, ca samburele de cires, piersic, etc si mai ales semintele in forma de oscior :maces, Cotoneaster, etc sunt continute intr-o invelitoare foarte tare care nu lasa sa iasa embrionul decat dupa ce au fost fragezite prin actiunea micro-organismelor solului cu o durata variabila. 

Se remediaza aceste incoveniente prin stratificare operatie care protejeaza semintele de uscare in timpul transformarii care va permite spargerea coajei. Ea este folosita chiar din recoltare sau la receptia semintelor.

Pentru aceasta luati un ghiveci in fundul caruia veti dispune in primul rand pietris pentru drenaj, apoi un strat de 2-3 cm grosime de nisip de rau cernut.

Presarati un pat subtire de seminte acoperiti din nou cu un strat de nisip apoi inca un strat de seminte si continuati pana la umplerea recipientului.

Udati, inchideti cu un capac si ingropati tot sub un strat de 20 cm de nisip sau turba la baza peretului expus la nord.

Perioada favorabila semanatului definitiv este in general primavara, epoca de intrare in vegetatie a  speciei in cauza. In acest moment, multe specii au inceput deja germinatia si extremitatea radicelei iese in afara semintei.

Semanati deci in pepiniera, in rasadnita in functie de marimea lor. Pornirea in vegetatie este variabila in functie de specie si apare uneori al doilea an ( Tisa, maces, etc.)

Procentul de germinatie al specilor lemnoase este deseori slab si plantutele tinere deseori foarte fragile. Aveti grija sa le protejati de excesul de soare si repicati-le de indata ce incep sa se deranjeze una pe alta.

 

Invatati sa plantati... rasaduri si bulbi

   Plantarea unei plante vegetale, implica scoatrea ei din locul initial si replantarea ei intr-un alt loc definitiv impreuna cu faza de adaptare, reprezinta o etapa critica care trebuie sa se realizeze cu multa grija. Partile cele mai importante pentru repicarea ulterioara sunt radacinile, care trebuiesc protejate impotriva soarelui si a dezhidratarii.Radacinile vor fi instalate in groapa de plantare intr-o pozitie naturala intr-un contact perfect cu pamantul.

Rasadurile

 

Acestea sunt plante tinere de flori si de legume rezultate prin semanare.

Pregatirea rasadului : udati-l inainte cu o zi  ; scoateti-l cu grija din ghiveci pentru a nu deteriora radacinile, sectionati-le extremitatile si reduceti cu o treime lungimea frunzelor. Acest are ca scop reducerea dezhidratarii in timp ce sistemul radacinos este slabit.

Plantarea : faceti o groapa cu ajutorul unui plantator, introduceti radacinile apoi asezati rasadul : pentru aceasta infigeti plantatorul oblic langa el si faceti o miscare de basculare care va permite fixarea plantei. Pentru a tasa bine pamantul, udati prin gaura facuta de plantator.
Pentru rasaduri voluminoase,actionati cu un transplantator, amenajati o chiuveta de udare la baza plantei si udati  abundent si in mod regulat.

 

 

 

Bulbii

 

 Grija cu care sunt plantati bulbii conditioneaza frumusetea infloririi lor. Astfel, trebuie respectata profunzimea de plantare preconizata pentru fiecare specie in parte (profunzimea depinde in general de marimea bulbului).  Pentru ca bulbul sa fie in contact perfect cu pamantul utilizati un plantator de bulbi sau un transplantator.

Plantatorul clasic genereaza o groapa sub forma conica care lasa un gol sub bulb, care provoaca uscarea sau descompunerea lui. Pentru a favoriza penetrarea radacinilor in sol trebuie ca acesta sa fie afanat. Dupa plantare se uda abundent.

(vezi dosari Bulbi de flori)

© OGG.ro